Indiferent de regimul monetar, derapajele erau inevitabile in 2005. Guvernatorul Mugur Isarescu a oferit cateva date-cheie pentru a interpreta anul economic in curs. Trebuie spus ca nu trebuie sa fie o surpriza ca vom avea, probabil, o inflatie cu circa doua procente peste tinta asumata la inceputul lui 2005, de 7,5% (care fusese si ea revizuita de la 6%), si deficite externe mai mari - un deficit de cont curent de peste 8,5% din PIB. Derapajele erau inevitabile avand in vedere socurile anticipabile: tarifele la energie, cresterea mare a accizelor, maririle de salarii, continuarea liberalizarii contului de capital si caracterul prociclic al politicii fiscale in acest an (vezi si articolul meu "Macroeconomia si noua politica fiscala", Jurnalul National, 5 ianuarie 2005). Avem aici o explicatie pentru revizuirea in doua randuri a tintei de inflatie de catre Banca Nationala in acest an, ca si trecerea la tintirea directa a inflatiei in a doua parte a anului.

Stirea buna este ca dezinflatia nu a fost stopata in 2005. Stirea mai putin buna este ca ritmul dezinflatiei a fost mult incetinit. Dar, repet, anul 2005 a avut un manunchi de evenimente care faceau imposibila atingerea ratei initiale a inflatiei.

Datele comunicate de Banca Nationala aduc lamuriri suplimentare privind aplicarea noului regim de politica monetara; ma refer la tintirea directa a inflatiei. Asa cum am subliniat adesea, tintirea inflatiei in Romania este ingreunata serios de trasaturi ale economiei noastre monetare: circa jumatate din lichiditate nu este sub controlul BNR din cauza euroizarii si dolarizarii multor tranzactii; diferentialul mare de dobanzi care incurajeaza intrari de capital speculativ; liberalizarea grabita a contului de capital si perioada de expansiune exploziva a creditului intern. La acestea trebuie sa adaugam si intrarile masive de bani de la cetatenii romani care