De peste două mii de ani scriitorii născocesc mereu alte şi alte moduri de a scrie, în vreme ce noi citim tot în acelaşi mod. Eu am încercat să schimb modul de a citi" - spunea cîndva scriitorul sîrb Milorad Pavić (n. 1929). Coborîtor din neamul Pavicilor care de şase generaţii a dat scriitori notorii, încă din secolul al XVIII-lea, reputatul comparatist şi medievist şi-a propus ca, odată trecut cu arme şi bagaje în casta romancierilor, să-i confere cititorului, iar nu autorului, locul central al cărţilor sale. ,Pentru că întotdeauna s-a vorbit doar despre scriitori talentaţi sau dăruiţi, se cuvine să se vorbească şi despre cititori talentaţi şi dăruiţi" - tranşează provocator Pavić chestiunea crizei romanului, pe care o socoteşte mai degrabă o criză a cititului.
După ce ne-a iniţiat în trei ipostaze de citire a romanului: roman-dicţionar (,Dicţionar khazar. Roman lexicon în 100.000 de cuvinte"); roman-careu de cuvinte încrucişate (,Peisaj pictat în ceai"); roman-clepsidră (,Partea lăuntrică a vîntului sau roman despre Hero şi Leandru"). Milorad Pavić ni se relevă cu un roman-tarot. Este vorba despre Ultima iubire la }arigrad. îndreptar de ghicit, roman structurat în 22 de capitole care corespund cărţilor de tarot ce alcătuiesc etalarea Major Arcana (Marea Taină), numerotate de la 0 la 21 şi care împreună cu o etalare mai mare (Minor Arcana) de 56 de cărţi alcătuiesc Tarotul. Cartea propune o interpretare romanescă a simbolicii ezoterice proprie acestei tehnici de divinaţie care este tarotul.
Acţiunea romanului este plasată la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea (cu o scurtă incursiune în secolul XX), deci în epoca războaielor napoleoniene şi a rococo-ului tîrziu, şi se desfăşoară în spaţii largi, dinspre fluviul Elba către Veneţia, dinspre Triest, Sremski Karlovci şi Zemun către }arigrad (Constantinopol).
