De mai multă vreme, mai ales în limbajul argotic al tinerilor, e curentă folosirea cuvîntului moca pentru noţiunea de ,gratis, gratuit". Seria sinonimică a gratuităţii nu e prea bogată în română, nici în varianta standard, nici în cea populară şi familiară - lucru oarecum surprinzător, dată fiind importanţa practică a conceptului. Există desigur perifraze - fără bani, fără plată, de pomană; expresia pe blat indică (în limbaj argotic) doar soluţia ilegală; gratis şi gratuit - termenii standard - sînt împrumuturi moderne din franceză (forma gratis motivându-se şi prin latină); mai vechi şi popular e turcismul geaba, care a produs compusul sudat degeaba, adesea folosit în construcţia pe degeaba; în anunţuri recente îşi face loc anglicismul free.

Actualul moca funcţionează ca adverb - ,Bine că o să cânte moca!" (Evenimentul zilei = EZ 3743, 2004); ,Asistenţii persoanelor cu handicap muncesc moca" (EZ 09.2002) - şi ca adjectiv invariabil: ,felicitări moca" (apropo.ro); ,pui prăjit moca, pe străzile Romei" (Jurnalul Naţional, arhiva Internet); ,intrare moca... muzica extrem de bună" (sapteseri.ro); ,spaţiu comercial moca în buricul târgului" (EZ 08.2005); în ambele ipostaze permite chiar gradaţia: ,vând aproape moca" (computere. bursa. rol.ro), ,bilet aproape moca" (weblog.ro). Cuvîntul argotic apare adesea în asociere cu termeni tehnici - ,hosting moca de 1 GB" (phpromania.ro); ,hosturile moca nu sînt sigure" (wmarena.ro) - şi a pătruns destul de mult în limbajul jurnalistic marcat colocvial.

Forma moca constituie de fapt un indiciu cronologic şi este un exemplu al reînnoirii permanente a limbajului familiar-argotic: în ultima vreme şi la generaţiile mai noi, ea a înlocuit forma şi construcţia precedentă cu acelaşi sens - (pe) de-a moaca. Aceasta din urmă circulă de cel puţin o jumătate de secol; o descoperim în literatură, de la proza cu