ROMANIA CULINARA In noaptea de ignat se spune ca porcul isi viseaza soarta
Odata... pe vremea cand se potcovea puricele cu 99 de ocale de fier, cand oamenii traiau in timpul lui "a fost odata", cand Dumnezeu nu-si facuse inca lacas prin aceste locuri, iar zeii isi dadeau intalnire cu oamenii si stateau la povesti, vrajile si magia tineau loc de adevaruri.
Mai apoi s-a intamplat ca a ajuns pe-aici un oarecare Andrei, pescar de suflete, iar zeii cei ascunsi prin munti s-au stins incet de tristete, precum zeul din poezia lui Blaga, lasand loc stelei aprinse intr-o noapte pe cerul Galileei sa straluceasca si deasupra pamanturilor acestea. Pamantul s-a luminat si pruncul cel venit pe lume in Noaptea de Craciun a fost de-atunci Adevarul cel adevarat.
RITUAL. Iar acolo, in adancurile istoriei, ritualurile magice au inceput sa se amestece cu cea mai frumoasa poveste a lumii, Nasterea Mantuitorului in ieslea din Bethleem. Si ceva din obiceiul ofrandelor aduse odata vechilor zei a ajuns pana in zilele noastre in ritualul de sacrificare a porcului de Craciun. In noaptea de 19 spre 20 decembrie, de Sf. Ignatie, se spune ca porcul isi viseaza soarta. Margele rosii in jurul gatului, de e sa fie taiat a doua zi, sau un cutit, daca sacrificarea intarzie.
Prin aceste locuri, mai exact in Muntii Branului, omul pare sa fi pastrat inca legatura cu un "dincolo" pe langa care noi, cei supusi civilizarii citadine, trecem adesea... Cand se crapa de ziua, in curtea familiei Dragan, din satul Simon, la poalele muntelui, se fac pregatirile pentru taierea porcului. E ceva aspru si salbatic in ritualul acesta, la ivirea zorilor, cand intunericul nu s-a ridicat inca, iar muntele din fata mai mult se ghiceste la lumina focului de paie.
EVENIMENT. Un paharel cu palinca, intru pomenirea porcului si "ca sa fie carnea buna", destinde atmosfera. Frigul se mai inmoaie
