"Adevar dincoace de Pirinei, eroare dincolo". Marti, 13 decembrie 2005, pare o data ce confirma sentinta lui Pascal: adevarul pare mai relativ ca niciodata. La un an si-o zi dupa alegerea lui Traian Basescu ca presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu a propus un altfel de bilant. Acuzator, fostul presedinte readuce in atentie dosarul la Securitate al lui Traian Basescu. In aceeasi zi, sediul de la Popesti-Leordeni al CNSAS a fost inaugurat. Doua treimi din dosarele de la SRI ale fostei Securitati au fost astfel puse la dispozitia investigatorilor. Doua evenimente, acelasi personaj in ipostaze aproape opuse: Traian Basescu. Coincidenta? Tactica? Din aceasta stratagema singurul castigator pare Gheorghe Onisoru, care a reusit o dubla lovitura: sa isi asocieze numele cu Traian Basescu si sa-l ridiculizeze pe Emil Constantinescu. Cat de credibila este insa actiunea lui Emil Constantinescu? Atitudinea critica a fostului presedinte fata de cel actual nu este o noutate. Emil Constantinescu nu uita si nu iarta. Rolul de detonator al crizei guvernului Ciorbea pe care Traian Basescu l-a asumat cu opt ani in urma, in decembrie 1997, a lasat loc resentimentelor. Dupa aceasta criza, guvernarea CDR a intrat in picaj si nu s-a mai oprit. Printr-un artificiu, clivajul reformator/antireformator a trecut din zona confruntarii clasice majoritate/opozitie in interiorul coalitiei guvernamentale. PD se autonomiza si devenea un aliat incomod. Presedintele de atunci a resimtit din plin efectele crizei. In acest context, incepea sa se manifeste tendinta descrescatoare care avea sa-l duca, in vara anului 2000, la retragerea din cursa prezidentiala. Prezumtia bunei-credinte trebuie respectata. Emil Constantinescu nu urmareste un interes politic direct in aceasta afacere. Actiunile sale la bursa politicii nu il indica drept concurent al actualului presedinte. Ipoteza ca Mugur Ciuvica, cel ma