Daca as fi avocata lui Traian Basescu, mi-as cauta alt client. Fiind insa avocatul presedintelui, in cauza Constantinescu vs Basescu, fac urmatoarele constatari.
Cea mai bine pazita epoca din istoria Romaniei s-a incheiat de curind, acum 15 ani. Comunismul n-a fost discret sau neglijent. Nu ii statea in fire. A fost un regim de forta si abuz, dar si o orinduire obsedata de stampile si dari de seama. Secera si ciocanul? Demagogie pe drapel. Sedinta si borderoul? Fapte prime, intr-un cult birocratic fara egal.
Comunismul a lasat un continent de amprente arhivistice. Cu toate astea, sistemul politic postcomunist sustine, de 15 ani, ca nu mai poate deslusi cararea inapoi. Comunismul romanesc a devenit o ipoteza fara acte si o fantoma fara continut. Tinerii care nu l-au cunoscut fac mutre plictisite, de la o distanta astronomica, irecuperabila. Restul tine de un palmares politic rusinos si pervers.
Problema unui raport national asupra comunismului a aparut in 1990. A pus-o generatia naivilor: mai intii, Societatea Timisoara, apoi taranistii si Alianta Civica. Ei au descoperit cei trei piloni: legea lustratiei, accesul la dosarele Securitatii si deschiderea generala a arhivelor. Nici unul dintre aceste trei obiective nu a fost atins.
Cauzele sint cunoscute: proiecte de lege ignorate sau castrate, de la Punctul 8, la legea smulsa din miinile lui Ticu Dumitrescu. In perioadele de guvernare PSD, tema a fost izgonita in strada. In perioada de guvernare CDR, tema a fost poftita, din nou, in casa spre a fi lovita, prin surprindere, de un amatorism agresiv si, in acelasi timp, neputincios.
Presedintele Constantinescu a asistat la supliciu un timp, dupa care a anuntat ca vrea sa iasa din istorie. Atunci, fostul presedinte n-a facut precizari. Astazi, intelegem ca a vrut sa iasa din istorie putin si ca pauza a luat sfirsi
