- Politic - nr. 246 / 15 Decembrie, 2005 De fiecare data m-am situat de partea schimbarii, a innoirilor necesare si a reformelor benefice pentru natiunea romana. Cu o conditie: acestea sa se bazeze pe o realitate, pe posibilitati si pe inteligenta. In acest cadru am inclus si reforma din Sanatate, initiata de domnul ministru Eugen Nicolaescu, pentru care, mar turisesc, in timp am avut o sincera simpatie. Satui de "presedintele face tot", care a batut de 14 ori drumul pana la podul de la Maracineni (de parca asta-i treaba unui sef de stat!), care, dupa un an de mandat, la fel ca si "guvernarea portocalie" a premierului Calin Popescu Tariceanu, nu se poate mandri decat cu intentii nobile (cu care-i pavat si iadul!), cu spaima gripei aviare care bantuie prin Romania, cu rujeola care a secerat vietile catorva copilasi nevinovati, cu violenta si indisciplina in scoli, cu mafia si coruptia, ne puneam oarecum speranta in aceasta reforma necesara in domeniul Sanatatii. Numai ca, din pacate, invocand, ca de obicei, "greaua mostenire" lasata de fosta guvernare, domnul ministru Nicolaescu a optat, de data aceasta, in locul cumpanirii drepte si al logicii simple, pentru sariturile peste cal. Tambalaul cu numarul farmaciilor, destituirea, in corpore, a directorilor unor spitale si a consiliilor de administratie, fara nici o noima, au avut cu totul alt efect decat cel scontat si au dus lucrurile in alta directie, nimerind direct cu oistea in gard. Nu am fost, nu sunt si nu voi fi adeptul unor sabloane. Cred, sunt convins chiar, ca exista cazuri _ s-a dovedit! _ in care un excelent chirurg, sa zicem, poate fi si un foarte bun director de spital. S-ar putea ca un economist sa dovedeasca faptul ca-i si un potrivit manager. Putem avea si un revers al medaliei: atat chirurgul (medicul), cat si economistul, buni in meseriile lor, sa nu fie, cum se spune, omul potrivit la locul potrivit