Economia romaneasca avea, si inca mai are, multe gauri negre. O gaura neagra este locul in care banul public intra cu nemiluita, cativa (sau mai multi) baieti smecheri se imbogatesc, iar contribuabilul este nemultumit ca banii pe care-i plateste prin taxe nu i se intorc prin servicii. O gaura neagra poate fi o intreprindere de stat, o regie sau o companie nationala, dar si sistemul sanitar.
Pentru ca nu poate fi numit altfel decat gaura neagra locul in care statul aloca de vreo patru ori mai multi bani (sume exprimate in valuta) decat in urma cu cinci ani, serviciile nu s-au imbunatatit, numarul pacientilor nu avea cum sa creasca dramatic, dotarea spitalelor nu s-a imbunatatit simtitor. Dar statul a continuat sa pompeze permanent mai multi bani.
Corul nemultumitilor din sistem cerea permanent mai mult. "Cum sa evaluezi o viata de om in bani!?", strigau tocmai cei care-si indesau in conturi banii care trebuiau folositi pentru tratarea bolnavilor. Vreau sa fiu bine inteles: sunt dintre cei care cred ca doctorul este un semizeu; ca nimic nu poate rasplati o operatie pe inima sau un transplant de ficat.
Bisturiul medicului are in el duhul sfant. Dar, fatalmente, discutia trebuie coborata si in termeni prozaici, de buget. Perpetuam un sistem in care nu se stie cat costa o operatie de galci. La fel ca si celelalte domenii sau, poate, chiar mai abitir, sistemul sanitar a fost capusat fara mila. Sistemul privat actioneaza fara mila atunci cand gaseste o veriga slaba.
Majoritatea firmelor care lucreaza cu sistemul sanitar de stat au rate de profit de neimaginat in alte domenii. Nu este o acuzatie la adresa firmelor private. Poti sa acuzi leul ca a mancat o caprioara? Iar cand coruptia si incompetenta isi dau mana, rezultatul este dezastruos. Actualul ministru al sanatatii a inteles un lucru esential: ca a fi un medic bun nu ins
