"Presa ticalosita" - o sintagma mult uzitata, poate si datorita celebritatii autorului ei, o sintagma oricum mai rea si mai neavenit generalizatoare decat cea cu "o anumita parte a presei", avand alt autor celebru, obisnuit sa gandeasca dupa tipicul "cine nu-i cu noi e impotriva noastra".

Din nefericire, zilele trecute, teribila intamplare prin care a trecut fata domnului Marko Bela, reflectata nu doar cu lux de amanunte, dar si cu un soi de ticaloasa si perversa voluptate pe ecranele televizoarelor si pe prima pagina a majoritatii ziarelor centrale, mi-a readus in memorie sintagma sus-amintita.

Daca pana acum o respingeam ca pe un teribilism de politician incapabil sa accepte criticile, fie ele uneori deplasate - dar acesta e si riscul liber asumat de o persoana care doreste sa urce si sa avanseze pe scena publica -, de data asta nu prea mai sunt argumente care sa contracareze eticheta cu pricina.

Ca au fost si cateva, foarte putine, ziare sau posturi tv care s-au comportat decent, in limitele deontologiei profesionale si ale respectului elementar fata de durerea unui semen nu stiu cat conteaza in fata mareei de zoaie.

Ca si scuzele tardive si protocolare - parca impuse, nu izvorate dintr-o cainta sincera - care nu mai au nici un efect dupa ce raul a fost produs. Scuze numai din partea unora, pentru ca altii continua sa deverseze dejectiile fara nici un fel de jena. Ar putea exista o scuza facila: asta vrea societatea, asta i se livreaza.

Vrea scandaluri, promiscuitate, violenta, carnagii, i se livreaza cu asupra de masura. Spuneam ca este o scuza facila. Nu suntem singura tara unde promiscuitatea face rating. Si la case mai mari se practica, dar acolo societatea este deja asezata, are repere, are o scara de valori, iar zoaiele au locul lor. La noi inca nu s-a produs separarea apelor.

Dupa mai bine de