Anul Enescu a prilejuit prezentarea operei Oedip in citeva versiuni regizorale si interpretative deosebit de interesante. Chiar din luna ianuarie, celebrul Graham Vick a realizat montarea de la Cagliari, sub bagheta lui Cristian Mandeal. Rolul titular a fost sustinut de baritonul Stefan Ignat, care, in aceasta toamna, a reeditat succesul, atit in cadrul Festivalului Enescu, pe scena Operei Nationale, in productia semnata, in 2003, de cunoscutul regizor Petrica Ionescu, cit si in SUA, la Universitatea Urbana, Illinois. Pentru ca, in ultima zi a lunii noiembrie, sa abordeze dificilul rol in concertul-spectacol realizat la Opera din Iasi, care a inclus astfel, pentru prima oara, monumentala partitura in repertoriul sau curent.

Dupa luni de repetitii, dirijorul Corneliu Calistru, director al teatrului liric, a ridicat bagheta pentru a oferi publicului iesean o varianta aparte prin formula „scena imaginata“ in regia lui Eduard Sveatchevici, cu orchestra in prim-plan si corul (cu vesminte alb-rosu) pe practicabile, in fundal. Ansamblurile au fost „separate“ printr-o platforma pe care solistii au intrupat, cu daruire si seriozitate, personajele ale caror costume su-gerau, in general, ambianta vechii Elade, asemenea coloanelor ce strajuiau scena (scenografia Nicolae Mihaila).

Ingenioasa a fost si proiectia imaginilor din Grecia antica pe fundalul devenit un imens ecran si a chipului de copil care, cu expresii diferite, aparea in momentele-cheie ale operei, alternind cu siluetele balerinelor profilate gratios fie pentru a insoti ritualul din actul I, fie pentru a sublinia atmosfera plina de tensiune din actul III sau, prin contrast, seninatatea finalului (coregraful Gheorghe Stanciu remediind, la al doilea spectacol, din 4 decembrie, unele stingacii si atitudini care… nu dadeau bine).

Baritonul Stefan Ignat a construit rolul Oedip pe coordona