N-am citit si n-am sa citesc "Codul lui Da Vinci". Daca spun ca n-am citit Biblia, oamenii ridica din umeri. E treaba mea. Daca insa recunosc ca n-am citit "Codul lui Da Vinci", risc sa fiu anatemizat ca unul care se pune contra intregii lumi.

Publicitatea care i se face acestei carti e atat de tumultuoasa, incat orice parere personala, cu exceptia fireste a celei exaltat elogioase, trece drept frustrare. Daca nu si drept infirmitate intelectuala. Problema insa nu e publicitatea ce i se face acum acestei "scrieri mondiale" - cum evlavios o numea unul din agentii ei voluntari, unul din numerosii inoculati cu convingerea ca au citita insasi CARTEA. Problema e publicitatea de care va beneficia urmatorul "succes universal". Mondializarea succesului presupune un scenariu foarte elaborat, in care un punct-cheie e blocarea oricarei incercari de refuz. Inca mai pot sa spun ca nu ma intereseaza acest tip de fabricatie care le da cititorilor senzatia ca exista si drumuri foarte scurte spre marea conditie intelectuala, dar la anul, mai bine zis la urmatoarea carte sortita vanzarilor-record, va fi imprudent sa zic nu. E din ce in ce mai aproape timpul cand "stapanii inelelor", adica editorii facaturilor cu tiraje mamut vor avea mijloace sa-l anatemizeze pe indaratnicul care nu cumpara "cartea secolului". Iar dupa "cartea anului", "cartea deceniului" si "cartea secolului", ce poate sa urmeze, daca nu "romanul mileniului"?

Deocamdata cred ca e de datoria mea sa nu citesc "Codul lui Da Vinci". Nu sunt deloc sigur ca voi reusi sa mai cred asa, daca un ziar sau o revista influenta ma va calca in picioare fiindca ma pun de-a curmezisul. Cum puteti observa, eu nu indemn pe nimeni sa faca la fel ca mine. E posibil, de pilda, sa nu citesc "Codul lui Da Vinci" dintr-un motiv intim: litera cartii e prea mica si n-am bani sa-mi schimb ochelarii. Numai ca nu e sanatos s-o spun. D