Am citit cu interes un material in care presedintele Curtii de Conturi, Dan Drosu Saguna, opina ca privatizarea CEC reprezinta o mare greseala. Mai mult, transferul de proprietate ar constitui o "tragedie pentru micul depunator". Care sunt argumentele profesorului Saguna. Domnia sa este convins ca noul proprietar nu va mai fi atras de economiile mici ale populatiei trecand la o politica agresiva de retail. Asa ca, sustine sursa citata,"ne vom intoarce la circuitul medieval, cu banul la ciorap, sume mari de bani fiind scoase din circuit".
Ei bine, toata aceasta constructie teoretica schioapata vizibil. Nu privatizarea CEC este o greseala, ci modul in care a fost gestionata Batrana Doamna de-a lungul timpului. Timpurile au trecut peste CEC, iar activitatea sa a ramas aceeasi. Singurele modernizari care s-au facut aici sunt recente, tradand pana la urma graba de a cosmetiza institutia pentru a se mai obtine un banisor in plus la privatizare.
Practic, CEC a pasit in 2005 ca o institutie depasita. Pe ultima suta de metri au aparut informatizarea si instrumentele noi de plata precum card-urile. Atat si nimic mai mult, fapt care anuleaza pana si principalul avantaj al bancii, vasta sa retea teritoriala.
Riscul sa dispara micile economii nu rezida din privatizare, ci din cu totul alte cauze si anume dobanzile real negative si inventiile Fiscului de a introduce impozit pe pierdere. Or, deschiderea unui cont bancar "bonificat" cu dobanzi care nu acopera inflatia devine pierdere neta pentru deponent. Si in aceste conditii, numai in aceste conditii, banii vor fi tinuti la ciorap.
Problema care se pune este daca CEC, dupa privatizare, va reusi sa-si mentina macar actuala cota de piata, in ciuda numarului mare de sucursale. Avand in vedere trendul actual, CEC va trebui sa faca fata concurentei pe piata de retail, singura nisa care s-a deschis larg in Rom
