Se obisnuieste sa se premieze realizari ori fapte “exceptionale” - asa spunem. Dar nu e tocmai clar, ce anume numim “exceptie”? Abaterea de la o regula, daca aceasta regula marcheaza majoritatea. Premiem, deci, ce e rar, minoritar, anevoie de obtinut: nu toti suntem sau putem fi actori ori ciclisti, nu toti putem umbla pe sarma, nu toti putem sari de la trambulina, nu toti putem scrie versuri alese ori canta miraculos la vioara, nu toti putem inventa un nou medicament, nu toti avem pumnul lui Mohamad Ali ori mintea lui Einstein. De multe ori, de fapt, nici nu ne dorim foarte mult astfel de realizari sau altele asemenea. Traim destul de tihniti si cu constiinta curata fara ele. De fapt, nu suntem datori cu astfel de performante: nimeni nu ne cere sa luam Premiul Nobel sau Oscar. Acest tip de abatere, oricat l-am admira in sine, oricat de important si necesar ar fi din punct de vedere social si cultural, nu ne responsabilizeaza si nu ne angajeaza moral. Si aceasta, fiindca noi, ceilalti, oameni obisnuiti, majoritarii, formam regula. Noi, mediocrii, obisnuitii, suntem cei normali. Nu de acest fel mi se pare insa a fi premiul pe care Grupul pentru Dialog Social il acorda in acest an doamnei Monica Macovei, ministrul Justitiei. Cu alte cuvinte, cred ca acest premiu nu vrea sa semnaleze abaterea de la o regula majoritara, ci invers, el vrea sa incununeze chiar o anume regula, o norma. O norma, o regula insa, paradoxal, minoritara, profund minoritara, de la care tocmai exceptiile, ele majoritare acum, se abat. Ca asemenea reguli curioase, minoritare, exista se poate vedea imediat. Ce este cercul ideal, al geometrului, in raport cu cercurile reale, desenate? Regula, desigur, de la care cazurile reale, nenumarate, se abat mai mult ori mai putin. Ce este boala, aceea descrisa in tratatele medicale, in raport cu bolnavii? Regula, de la care toti acestia sunt in exceptie. Ce est