Prin caderea in pacat omul a ajuns sub stapanirea acestuia si a diavolului, pierzand comuniunea harica cu Dumnezeu, fiind condamnat la moartea vesnica.
Omul nu se mai putea intoarce la Dumnezeu si nici nu se putea mantui prin propriile sale puteri. De aceea, Dumnezeu cel atotbun si atotintelept a gasit si mijlocul cel mai bun pentru a-l mantui, hotarand intruparea Fiului Sau pentru mantuirea noastra si a lumii intregi (Ioan, 3,16-17; 1,11 si 14, Efeseni 2,4-5;Tit 3,4-5).
Mantuirea lumii prin intruparea Fiului lui Dumnezeu, "dupa sfatul voii Sale" (Efeseni 1,5,9), ca si crearea lumii tot prin Fiul (Ioan 1,3) isi are temeiul in marea iubire si bunatate a lui Dumnezeu: "Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau cel Unul Nascut L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan 3,160). De asemenea, si scopul intruparii Fiului spre mantuirea oamenilor: marirea lui Dumnezeu si fericirea fapturilor Sale: "Mai inainte randuindu-ne, in a Sa iubire, spre infiere intru El, prin Isus Hristos... spre lauda maririi harului Sau, cu care ne-a daruit pe noi, prin Fiul Sau cel iubit" (Efeseni 1,5-6).
Opera mantuirii este lucrarea dragostei, milei si harului lui Dumnezeu in Mantuitorul Hristos intrupat (Efeseni 2,4; Tit 2,11).
Nevoia omenirii de mantuire din robia pacatului si a mortii a fost simtita de toate popoarele. Caci, dorinta de rascumparare a sufletelor si jertfele, semn al acestei dorinte si mijloc de impacare, le intalnim in toate religiile, in miturile si legendele popoarelor, care vorbesc fie de un sarpe raufacator, fie despre originea divina si nasterea din Sfanta Fecioara a Celui ce va mantui pe oameni, fie despre timpul si locul venirii acestui Mantuitor.
Sa ne bucuram cu totii de intruparea si nasterea pruncului Hristos si sa ne inchinam cu credinta si evlavie, asemenea magilor de la rasarit, calauz
