Fiecare cu trecutul, prezentul si viitorul lui. Ca le place, ca au facut o pasiune pentru asta ori ca nu au incotro, stau acolo, in intersectie, si vând ziare. Pentru o luna, doua, ori poate pentru mai multi ani, vânzatorii volanti si-au ales strada ca birou de lucru. La 52 de ani si-a luat inima in dinti Nevoia a facut-o sa aleaga aceasta meserie. „Adunam cartoane si le vindeam. Mergeam cu un carut prin oras, ma stia toata lumea! De la o vreme insa a trebuit sa ma reprofilez. Nu m-au mai lasat nici copiii, nici sotul. Mi-au zis: decât sa te calce vreo masina când bântui strazile, mai bine stai in intersectie! Aici esti in siguranta si ai un ban sigur! Si au avut dreptate: la vârsta mea era tot mai greu sa merg pe jos zeci de kilometri. O clipa de neatentie din cauza oboselii si era de ajuns! Si apoi, la 500 de lei, cât e kilogramul de carton, nu se mai merita“, a spus Didina Tabacu. Are 52 de ani si doar sase ani de scoala, doua motive din cauza carora greu i-ar mai da cineva de lucru. Cu experienta de femeie de serviciu in scarile de bloc si vechime in munca de doar zece ani, nici de pensionare nu a fost buna. De doua saptamâni insa, Didina vinde ziare in intersectia de la Parcul „Nicolae Romanescu“. A venit la indemnul sotului, volant la rândul sau. Usor nu le este - familia Tabacu locuieste in Simnicu de Sus. De acolo pleaca in fiecare dimineata pâna sa apuce cocosii sa cânte prima data. „Saracia te face puternic, sa rezisti si pe ploaie, si pe frig“ „La 5.30 suntem in intersectie. Ne trezim de la patru, pentru ca mijlocul de transport nu este sigur: ori microbuz, ori vreo ocazie, ce vine mai intâi. Trebuie sa ajungem devreme, daca vrem sa mearga bine treaba, asa ne-au sfatuit colegii care au vechime. Programul ni-l facem noi. Pâna la patru-cinci dupa-amiaza nu ne miscam de aici. Nimeni nu ne obliga sa stam atât. Nu avem program fix, dar vânzarile merg bine când