Poetul Traian T. Cosovei la 50 de ani . "Fara poezie si fara sentimente, lumea ar fi o toba de tinichea".
In apartamentul sau din Floreasca, situat intre doua strazi cu nume de aviatori doborati eroic in cel de-al doilea razboi, e pace. Usor si fara zgomot, ca fila unei carti rasfoite in graba, usa de la intrare se deschide. Poetul ma asteapta. Nu se grabeste. Isi ia in posesie locul lui preferat de langa perete si ma lasa generos, cateva clipe, sa privesc in jur. Fiecare lucru din camera il reprezinta, cu sau fara voia lui: fotografia lui Marilyn Monroe, inramata cu admiratie si asezata langa portretele parintilor lui; masina de scris "Continental" de pe birou, ca o batrana aristocrata, demna si inca frumoasa; icoanele pe lemn, migalite chiar de mana lui; colectia de ceasuri vechi, masurand aceeasi ora incremenita pe cadran, la concurenta cu maruntele obiecte pop-art din bronz si nichel lucitor, randuite cuminte, chiar pe policioara de la intrare. Aici, in apartamentul lui, aranjat cu bun gust, poetul are simtul proprietatii. Proprietatea gandului si a cuvantului, desigur.
Suntem intr-o zi insorita si suspect de linistita, de 28 noiembrie. E chiar ziua de nastere a lui Traian T. Cosovei, in pragul celor 50 de ani ai sai. Nimic festivist, nimic premeditat. Tacut si cu urechile ciulite, reportofonul inregistreaza orice cuvant, orice miscare. Interviul nostru deja a inceput.
"Cartile sunt harti ale iubirilor mele"
- Ai ajuns la jumatatea vietii si tot nu te plictisesti sa scrii poezii. Nu ai obosit? Mai crezi ca lumea aceasta grabita, agitata si egoista in care traim mai are nevoie de poezie, de sentiment?
- Fara poezie si fara sentiment, lumea ar fi o jalnica toba de tinichea. Oricat de dur ar vrea sa para, fiecare om are o latura sentimentala, un tresalt, o teama, o neliniste ascunsa si greu de lamurit. Imi amintesc ca era
