Joi seara, tirziu, C. P. Tariceanu si T. Basescu au gasit o sala la Bruxelles si au transformat-o, pe loc, in terasa. Apoi, sub privirile ziaristilor, s-au incins in finala gafelor.
Discutie, la Bruxelles. Primul personaj: sint Seful Guvernului si am propria politica externa; si eu ma pricep la zona Marii Negre si va informez ca, imediat ce-am aflat de existenta Moldovei, noi, liberalii, ne-am gindit ca e bine sa o tragem, dupa noi, in Uniunea Europeana. Al doilea personaj: stimati ziaristi, sint Seful Statului si va rog sa nu luati in seama ce a spus domnul. Nu stie ce vorbeste. Nu dati la ziar.
De departe, de la Sydney, Ovidiu Grecea, consul general al galagiei si Romaniei, privea neputincios. Finala a fost cistigata categoric de Tariceanu. Nici Presedintele nu s-a prezentat rau. Tariceanu a dovedit insa o ineptie atit de matura, incit a cistigat un loc, permanent, afara, la usa politicii europene.
Ce idee a avut Primul Ministru? Ceva sprinten: daca tot intram in Uniunea Europeana, de ce sa nu punem o pila moldovenilor? Emotionant.
Totusi, de ce a ales Primul Ministru tocmai acest soi de facere de bine si nu a rostit, mai degraba, ceva inaltator despre pacea in lume sau clima in schimbare? Dragostea de neam, „limba vechilor cazanii", podul de flori – veti spune! Din pacate pentru bunastarea temei, Primul Ministru – om de salon si staif – nu poate fi suspectat de pasunism.
De altfel, el era lamurit asupra pozitiei Moldovei, in raport cu Uniunea Europeana, inca de acum o luna. Pe 16 noiembrie, Primul Ministru moldovean Tarlev a fost la Bucuresti si a declarat, la un metru distanta de Tariceanu: „Ne-am dori foarte mult sa pasim impreuna in 2007, in UE, insa Moldova mai are mult de facut".
Tariceanu stie, de asemenea, ca tema e tabu la Bruxelles, iar mentionarea ei poate insuruba Romania in afara UE
