Eugen Nicolaescu putea, o data in viata, sa-ncerce sa se dea domn. A ales, nici macar surprinzator, sa nu fie suspectat a avea cei 7 ani de-acasa. Mult trambitata si dezbatuta "reforma" a sistemului de sanatate, pusa-n opera de Eugen Nicolaescu, este un demers evident politic. Daca mai avea cineva vreo indoiala in acest sens, numele celor asezati cu titlu provizoriu in scaunele directoriale ale spitalelor si CV-urile lor spun totul. Operatiunea se poate rezuma la un simplu si eficient "ridicati-va voi ca sa ne asezam noi"; totul, bineinteles, sub faldurile steagului moralitatii...
Trec peste lipsa totala de eleganta in comportament fata de cei demisi a lui Eugen Nicolaescu. Putea, o data in viata, sa-ncerce sa se dea domn. A ales, nici macar surprinzator, sa nu fie suspectat a avea cei 7 ani de-acasa. In loc ca - fie si intr-o ceremonie televizata, asa cum ii place - sa le stranga mana epuratilor si sa le multumeasca de ochii lumii "pentru prodigioasele cariere puse-n slujba tarii", cum a procedat presedintele Basescu in cazul sefilor de servicii pe care i-a "executat" fara nici o remuscare, ministrul Nicolaescu a simtit nevoia sa-i improaste pe doctori cu noroi, sa-i ameninte cu Procuratura si sa-i persifleze.
Ce uimeste insa este faptul ca fruntasul liberal, altfel un tip foarte vocal si hotarat in a-si asuma gesturi politice, nu are suficienta barbatie sa declare ca nu vrea, nu poate si nu are chef sa lucreze cu oameni pe care-i percepe ca fiind apropiati fostei puteri. Ar fi, in definitiv, o atitudine de inteles intr-o tara care traieste sub blestemul ca, o data la patru ani, totul, de la posturi de o importanta infima pana la portofolii ministeriale, sa se-mparta pe citerii strict politice.
Alianta Dreptate si Adevar (D.A.), care ieri a simtit nevoia sa celebreze un an de guvernare taman la Casa Poporului, si-a construit mesajul electora
