Celebram din nou Nasterea lui Cristos si pe Maica cea sfanta care L-a zamislit. Cu murmur de colinde si miresme proaspete de brad, Craciunul ne bate usor in geam. La caldura molcoma a odaii, oamenii pregatesc daruri si bucate alese, in timp ce candela palpaie nestinsa intr-un colt.

E sarbatoarea luminii, a Nasterii lui Cristos. De undeva, din departare, razbate chemarea grabita a unor clopote de biserica, reamintindu-ne ca fara Dumnezeu si fara miracol, Craciunul ar fi o simpla sarbatoare civila, un carnaval pestrit, spectacol de sunet si lumini revarsate feeric si fara consistenta pe strazile prafoase si aglomerate ale orasului.

Fiecare, in felul sau, isi primeneste casa si sufletul. Ii face loc lui Dumnezeu si-L asteapta. In dreptul scaunului de spovedanie, isi spune soptit pacatele si primeste lumina iertarii. Alaturi, imbracata in hitonul ei cernit de Imparateasa a celor saraci si napastuiti, Maicuta Domnului vegheaza din dreapta Altarului. Rar e intristata si mustratoare. Refugiata intr-un suras abia desenat pe buze, intreaga ei bunatate se revarsa necontenit asupra noastra.

Privind-o, oamenii se bucura si spera. Maica Domnului e Mijlocitoare si scara nevazuta spre cer, plina de har, unica, duioasa si grabnic ajutatoare. De Craciun, chipul ei serafic capata straluciri aparte. Oamenii se apropie sfios de icoana si se reculeg tacut la lumina tremurata a candelei, pret de cateva minute. E de-ajuns. La Maica Domnului nu trebuie sa vii cu rugaminti si vorbe multe, cu gesturi si inchinari teatrale. Iti stie prea bine necazul si durerea, de cum ai pasit in biserica si ti-ai ridicat gandul la ea. Tu trebuie doar sa crezi si sa nu-ti pierzi nici o clipa nadejdea.

Din toate icoanele (de sfinti, arhangheli, apostoli si martiri), cea mai bogata in reprezentari este Preasfanta Fecioara. E prezenta peste tot, in cele mai importante momente din viata