La un an de la infiintare si dupa sase luni de activitate, Institutul Revolutiei Romane a cheltuit aproape un milion de euro pentru un sediu luxos si pentru editarea a trei lucrari care nu permit erezii fata de ideile lui Ion Iliescu: am avut o Revolutie spontana, condusa de un om providential.
E copilul mult dorit si facut la virsta a treia de Ion Iliescu. Institutul Revolutiei Romane este, in consecinta, sufocat de atentia acestuia. Batrinul il vegheza in calitate de presedinte, dar si de finantator, deloc zgircit, din jiltul de senator.
„Cind mai socoate dinsul, vine si pe-aici." Acesta este aproape singurul lucru pe care il poti afla despre prezenta lui Ion Iliescu la sediul IRR din strada C.A. Rosetti nr. 33. Cu toate astea, spiritul sau ii „bintuie" pe cei care si-au gasit in elegantul mic palat, desprins parca din basmele copilariei, un mic job.
O sinecura, dupa cum spune Gelu Voican Voiculescu, incercind sa previna, printr-o autoironie mimata, utilizarea expresiei de catre ziaristi.
Alesii presedintelui l-au ales pe Iliescu
Controversatul personaj cu barba din zilele Revolutiei este doar unul dintre cei 25 de membri ai Colegiului National al IRR. Legea 556, de infiintare a institutului, a fost publicata pe 14 decembrie 2004 si stipula ca membrii Colegiului National sint numiti de presedintele tarii. Iliescu s-a miscat vioi si a doua zi i-a numit pe toti.
Dan Iosif, Petre Roman, Sergiu Nicolaescu, Dumitru Mazilu, Cazimir Ionescu, Alexandru Mironov, Razvan Theodorescu, Claudiu Iordache sint citiva dintre cei care au avut norocul sa se afle pe lista lui Iliescu. Doar doi dintre cei 25 sint insa salariati ai Institutului: timisoreanul Claudiu Iordache, in calitate de director, si Gelu Voican Voiculescu, in calitate de unic consilier al IRR.
Un jolly-jocker, dupa cum il numesc colegi
