Daca unele orase reusesc sa-si transforme zonele istorice intr-un magnet pentru turisti si investitori, in destule cazuri cartierele vechi miros inca a saracie si nesiguranta. Pe strazile cu gropi si hartoape trece din cand in cand cate un caine al nimanui. Oamenii sunt rari prin aceste locuri, iar cand apare cate unul, pasii lui suna a gol pe pavajul ondulat. Din casele cu tencuiala cazuta si cu peretii crapati nu se aude nici un zgomot, iar in putinele magazine vanzatorii pand

Daca unele orase reusesc sa-si transforme zonele istorice intr-un magnet pentru turisti si investitori, in destule cazuri cartierele vechi miros inca a saracie si nesiguranta.

Pe strazile cu gropi si hartoape trece din cand in cand cate un caine al nimanui. Oamenii sunt rari prin aceste locuri, iar cand apare cate unul, pasii lui suna a gol pe pavajul ondulat. Din casele cu tencuiala cazuta si cu peretii crapati nu se aude nici un zgomot, iar in putinele magazine vanzatorii pandesc, din spatele tejghelelor, fara sa mai spere, sosirea vreunui client ratacit.

E miezul zilei si ne aflam in centrul Bucurestiului, intr-o zona delimitata de cele mai circulate strazi din Romania (Calea Victoriei, Splaiul Unirii, Bulevardul Bratianu si Bulevardul Elisabeta) si la doi pasi de Piata Unirii si Piata Universitatii, cu siguranta unele din cele mai aglomerate locuri din tara. Cu toate acestea, atmosfera te duce cu gandul cand la un orasel de provincie la ora pranzului, cand la un cartier parasit de multa vreme de toti si de toate.

“Totul a inceput in luna februarie a acestui an, cand Primaria Capitalei a interzis accesul auto in centrul istoric. Incet-incet, strazile au devenit pustii, in magazine, in baruri si in restaurante au intrat tot mai putini clienti, iar, conform unui so