MESTERUL MANOLE Una dintre cele mai controversate balade ale poporului roman, "Monastirea Argesului" cunoaste peste 160 de variante.
Legenda Mesterului Manole ridica, in continuare, semne de intrebare cu privire la veridicitatea istoricului si a personajelor. Multi dintre cei care s-au ocupat de studiul poeziei populare au ajuns la concluzia ca Manastirea Argesului, lacasul in sine, reprezinta dovada clara a faptului ca undeva, intr-un anumit spatiu istoric, o mana de oameni s-a sacrificat pentru a o inalta.
Cea mai cunoscuta dintre variante este cea publicata de Vasile Alecsandri, in 1852, in volumul "Poezii populare. Balade (cantece batranesti) adunate si indreptate".
Subiectul este generat de o superstitie, potrivit careia, pentru a rezista, orice constructie trebuie sa aiba zidita in temelii o fiinta. "Monastirea Argesului" este in acelasi timp balada si legenda.
POVESTEA. Prima parte a baladei contine motivul alegerii locului pentru zidire si motivul zidirii. Negru Voda impreuna cu zece "Mesteri mari / Calfe si zidari", intr-un decor mirific, cauta pe malul Argesului un loc perfect pentru a construi o manastire "cum alta sa nu mai fie". Pe drumul spre locul "ales", se intalnesc cu un ciobanas care le povesteste despre un zid "Parasit si neispravit / La loc de grindis / La verde-alunis". Voievodul decide sa construiasca o manastire unica in lume prin frumusetea si maretia sa pe locul indicat de cioban. Voda promite mesterilor averi, titlul de boieri, dar in acelasi timp ii ameninta in caz de nereusita. Domnitorul doreste construirea manastirii nu numai din orgoliu sau pentru perpetuarea unei traditii, ci si pentru a sanctifica acel loc.
Manastirea nu se poate inalta, deoarece fortele irationale se opun ridicarii unui locas de cult. Tot ce mesterii construiesc in timpul zilei noaptea se surpa, "Si mereu lucra, / Zidul ridica, / Dar or
