Cu aur in suflet
Se numesc, simplu, Luminita, Cristina, Steluta, Aurelia, Ana-Maria. N-au “nume de scena”, fiind fericite ca, laolalta, sunt “Echipa Romaniei”. Acolo, la Sankt Petersburg, la CM de handbal feminin, au facut un imens rating de tara. Pe care nu-l fac, peste hotare, nici politicienii gafeuri, sau care se duc sa faca shopping ori chiar sa se trascaiasca pe decont.
Nu-s ca moftangioaicele care, facand playback si bataind din fund si din buric, castiga intr-o luna cat ele in doi ani. Nici ca fotbalistii care intra cu masina in zid, chiori de beti, dar care in tara castiga vreo 4-5 miliarde pe an, iar afara chiar vreo 80 de miliarde. Lor, fetelor de la handbal, li s-a promis, daca iau titlul mondial, vreo 150 de milioane, ba parca si un bonus. Luptandu-se cu adversarele, dar si cu arbitrii ostili, cu tribune in care doar cativa turisti si gazetari le sustineau, fetele au gasit doar in ele puterea de a invinge orice.
Chiar durerile fizice la limita, intrand pe teren deja accidentate. Razbunandu-se parca si pe culpabila ignorare a lor, abstractie facand acest turneu triumfal - de catre mass-media sportiva, mult prea aplecata spre iahturile, divorturile unor fotbalisti sau ale patronilor lor. Au mai gasit aceste fete aurul. Nu ma gandesc la culoarea medaliei, oricare ar fi fost, ci la stralucirea pusa de ele pe numele tarii. Aurul medaliei poate veni intr-o conjunctura. Aurul din suflet inseamna ardoare, munca, daruire, patriotism.
P.S. Palatele Cotroceni si Victoria abia le asteapta acum pentru poze electorale si discursuri patriotarde. Intr-un sondaj anapoda, nici o handbalista nu figureaza intre primii 10 sportivi ai anului. Sunt, in schimb, vreo 5 mingicari.
