Dupa ce au smintinit Biserica Ortodoxa cu voia baciului Teoctist, pozind imediat dupa ’89 in aurolaci mistici la tot soiul de paranghelii oficiale, politrucii romani au catadicsit la un moment dat sa inapoieze Arhiepiscopiei Sucevei padurile ce i se cuveneau de drept.
N-au facut-o de buna voie, ci, mai degraba, de frica haiducului cu aura de mucenic I.P.S. Pimen, care nu o data si-a rotit cirja episcopala deasupra lor in incercarea de a-l izgoni pe Michiduta din Casa Poporului.
Bag seama ca n-a reusit, de vreme ce dracul si-a virit din nou coada in calimara Curtii Supreme, care a anulat ordonanta privind retrocedarea padurilor catre manastirile din Moldova.
Jocul acesta de-a „ia padurea, da-mi padurea" pare o gainarie de zile mari, caci martafoii cu halate judecatoresti s-au bazat, ca de obicei, pe o chichita diavoleasca.
Dania facuta de imparatul Austriei Iosif al II-lea, la 1786, era administrata de un Fond numit al Bisericii Ortodoxe Romane a Bucovinei, or, Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor i se contesta dreptul de mostenire pe motiv ca „pravalia" n-ar mai avea aceeasi denumire.
Ca sa nu mai existe nici un pretext lingvistic de aminare a retrocedarii, Arhiepiscopia a infiintat o fundatie cu personalitate juridica numita chiar Fondul Bisericii Ortodoxe Romane a Bucovinei, numai ca dosarul e plimbat in continuare intre Curtea Suprema si Inalta Curte de Casatie, pentru ca devoratorii de lemn imbirligati cu Romsilva sa-si desavirseasca lucrarea.
Arhiepiscopia a somat Justitia sa emita o ordonanta prezidentiala pentru sistarea taierilor, pina ce se lamureste dreptul de proprietate, insa nimeni n-a miscat pina acum nici un deget.
Speram ca blestemul lui Stefan cel Mare, lasat cu limba de moarte asupra necredinciosilor ce vor indrazni sa se atinga de bunurile manastiresti, sa fie intr-o
