Acum 16 ani, la Timisoara, a cazut regimul comunist. A fost primul loc unde libertatea s-a instaurat in Romania. Capitala a mai asteptat doua zile pentru a trai momentul. In 21 decembrie, a doua zi dupa ce regimul isi fransese lancea otravita in vestul tarii, noi inca mai asistam la o manifestatie initiata de regimul comunist intru apararea sa. Din cei 16 ani, am pierdut aproape integral 10, cu guvernari ale temporizarii, semnate Ion Iliescu si complicii, ascunsi sub diverse initiale. Am avut de suportat mineriade de vara si de toamna, dar ne-am mirat ca nu suntem primiti in grupul de la Visegrad, un veritabil poligon de antrenament intensiv pentru Uniunea Europeana. Celelalte esecuri si amanari au fost in logica lucrurilor, avand in vedere declaratiile mincinoase despre coruptie ori restituirea proprietatii si realitatea, cum se zice, din teren. Astazi, 20 decembrie 2005, la 16 ani de la eliberarea primului petic de pamant romanesc de sub regimul totalitar-comunist, sperantele sunt mari si ele merg intr-o singura directie: integrarea in Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007, adica peste un an si foarte putine zile. Nici acum nu suntem chiar la nivelul ultimului clasat in UE si nu vom fi inca ani buni de acum inainte. Ani rai, vreau sa zic. Si asta tot din cauza gurii politicienilor nostri, care bate poporul. Cu toate ca avem o guvernare mai putin corupta si mai aproape de cea pe care multi cetateni romani ar dori-o, nu cred ca fenomenul coruptiei nu mai este unul nelinistitor, asa cum au declarat oficialii nostri nu de mult. Rezistenta la schimbarile in justitie demonstreaza ca reteaua tesuta de inaintasi e inca greu de destramat. Ca sa nu mai vorbim de incercarile, deloc timide, de organizare a uneia noi, de catre aliatii Aliantei D.A. Prim-ministrul Tariceanu ne-a citat cu o acribie filologica pe care nu i-am fi banuit-o definitiile cuvintelor "dreptate" si "ad