Ioan Geanau l-a cunoscut pe marele Celibidache. A schimbat catrene cu Pastorel Teodoreanu si a fost un apropiat al lui Ionel Teodoreanu. Inginer ceferist, in tinerete era chemat la Regionala cand trecea Regele Carol al II-lea. In Germania a stat in lagar pentru ca nu a vrut sa colaboreze cu hitleristii.
Un bunic obisnuit, nins, avand cararile sufletului imaculate. "Povarnit" usor, cu mersul ingreunat, batranul poarta pe umerii altadata falnici povara unui secol de viata. La 101 ani, Ioan Geanau este inginerul regal al Iasului. Se numara printre putinii ieseni cu peste 50 de ani de activitate in exercitarea profesiei. Iesit la pensie in 1964, a lucrat apoi la Trustul de Constructii Iasi, ca specialist in poduri rulante, pana in 1990. Povestea vietii sale este una derulata in ritm de muzica.
AMIC CU CELIBIDACHE. A vazut lumina zilei la 29 august 1904, intr-o familie in care traditiile artistice erau pretuite. Mama sa, Emilia Stupcanu, avea o voce deosebita si canta adesea alaturi de cei sapte frati si surori, iar tata detinea o legatorie de carti. "Tata si unchiul meu erau asociati la o tipografie impreuna cu I.C. Ionescu, un bun prieten al lui Ion Creanga. Inainte de a urma cursurile Politehnicii bucurestene, am facut un an de Conservator. Eram o familie impregnata de muzica, eu faceam vioara, un frate al meu studia flautul..." La muzica a avut-o ca dascal si pe mama lui Ionel Teodoreanu, care preda la Conservator, impreuna cu Caudella. Geanau a continuat sa cante si in timp ce era student al Politehnicii, iar pentru talentul sau a fost urmarit si felicitat de rectorul institutiei. Pe Celibidache l-a cunoscut insa in perioada ieseana. "Am fost foarte buni prieteni. Era un tanar vesel, extraordinar de simpatic. Dragut, amabil, informat, destept foc. In ciuda faptului ca intra in contact cu foarte multi oameni din categorii diferite, cu el te intelegeai perf
