"Premiul e cinic, dar, daca vrem sa facem ceva pentru memoria mortilor inutili care chiar au crezut ca este vorba de o revolutie, atunci nu mai avem dreptul sa ne mintim, pentru ca de fapt noi asta facem" Evenimentele din ’89 raman un subiect tabu pentru tot mai multi romani. Se multumesc sa vorbeasca despre Revolutia romana si atat. Chiar s-au impacat cu ideea ca nu vor afla niciodata adevarul despre ce s-a intamplat in acele zile si prin urmare accepta ca intrebarea "Cine-a tras in noi 16-22?" este una retorica. Parintii celor care au murit atunci sunt disperati ca nimeni nu vrea sa le spuna cine le-a omorat copiii. Incep sa se gandeasca cu totii ca a fost o revolutie si asa e la revolutii: unii mor, altii plang si vin altii care profita de pe urma celor care si-au dat viata.

Si uite asa, Iliescu si toti cei care ar trebui sa raspunda pentru ceea ce s-a intamplat atunci, pentru lovitura de stat la care au participat si la care au avut roluri importante de jucat se bucura in fiecare iarna ca a mai trecut un an de cand romanii isi imagineaza ca in ’89 in Romania fost o revolutie si sistemul a fost infrant. Cel mai sensibil punct de pe harta tarii a fost si a ramas Timisoara. Cei de aici prefera varianta cu revolutia confiscata in locul celei de lovitura de stat.

Cand le-am vorbit ziaristilor de pe Bega despre lovitura de stat din ’89, despre care in mediile politice internationale se stie ca au avut ca actori externi serviciile secrete maghiare si serviciile secrete sovietice, acestia au ramas stupefiati. Se vedea ca, desi aveau cu totii banuieli si suspiciuni, nimeni nu le mai vorbise niciodata deschis despre asta.

Pentru ca avem datoria morala fata de cei care au cazut secerati de gloantele unor presupusi teroristi, nu putem lasa sa se astearna praful peste acea pagina de istorie care i-a facut eroi pe unii care nu meritau si i-a