Speriati ca Mos Craciun nu va veni nici anul acesta la ei, doi frati din Izvor au decis ca nu exista decât o posibilitate sa-l induplece pe batrân sa treaca pe la ei: sa vina la redactia GdS. Asa cum au vazut ei, ziarul l-a condus pe Mos la nenumarati copii la fel de necajiti. Poate de data asta sania plina de daruri se va opri si la poarta lor... S-au oprit la usa redactiei rusinati. Strânsi unul lânga altul, cautau cu privirile rugatoare pe cineva care sa-i ia in seama. Singuri nu aveau curaj sa vorbeasca. Tot drumul de acasa, din Izvor, pâna la poarta redactiei si-au repetat mereu ce aveau de spus. Trei ore au mers pe jos, avusesera deci timp sa invete „rolul“: „Suntem saraci, nu avem nimic-nimic, mama a plecat de mult, tati e bolnav, noi suntem patru frati si ne-am gândit sa cerem ajutor pentru ca singuri nu mai putem!...“ Le-a pierit insa tot curajul când s-au trezit la destinatie. Intepeniti lânga usa, Claudia si Danut priveau amutiti obisnuitul du-te- vino al unei redactii. Nu mai stiau nimic, nici un cuvânt nu mai putea fi rostit printre buzele inclestate de frig si de emotii. Cu ochii inotând in lacrimi, copiii erau pur si simplu ravasiti de amestecul de sentimente care se napustisera spre ei: rusine, spaima, durere, neincredere, speranta, tristete. Si, ca la un semnal, au izbucnit in plâns, amândoi deodata. Pe jos, in cautarea lui Mos Craciun „Am venit pe jos... de la opt am plecat de-acasa. Am vazut in ziar ca mai sunt copii ca noi pe care ii ajutati...“. Framântându-si degetele inghetate bocna, Claudia nu-si ridica ochii din pamânt. Mai linistita ca la inceput, cu fratele mai mic asezat alaturi pe canapea, sub privirile redactorilor chemati in graba de suspinele sfâsietoare, fata reusi sa mai uite din emotii. Poticnindu-se când si când, Claudia incepu sa depene povestea drumului la Gazeta de Sud. Sunt patru frati in familia Gâsca din Izvor, comuna Simnicu