Una din promisiunile smulse de UDMR imediat după alegerile din noiembrie 2004 a fost că Alianţa D. A. va spijini trecerea prin Parlament a Legii minorităţilor naţionale. O lege gândită, fireşte, în beneficiul promotorilor săi - aşa cum e gândită orice lege. În bătălia, adeseori simbolică, dar de cele mai multe ori bine ancorată în reţeaua intereselor materiale, legile sunt arme de atac eficiente asupra bugetului. Dar nu numai. O lege poate fi şi parte a unei strategii cu bătaie lungă, vizând intenţii care, în clipa de faţă, sunt greu sau chiar imposibil de detectat. Mi-am dat seama de acest lucru într-o împrejurare diferită de ceea ce se întâmplă în Parlamentul României, unde reprezentanţii UDMR-ului sunt iarăşi priviţi ca agenţi ai separatismului, ca sfârtecători ai trupului sfânt al patriei etc. (În realitate, baronii udemerişti şi-au însuşit perfect lecţia baronilor români: interesul personal mai presus de orice, îmbogăţirea contra cronometru şi dispreţul pentru tot ce nu le aduce avantaje imediate.)

E vorba de o întâlnire la sediul Institutului Cultural Român cu câţiva din reprezentanţii ,vlasilor" din fosta Iugoslavie. N-aş fi adus în discuţie această întâlnire, care putea să rămână în categoria activităţilor normale, de serviciu, dacă ea n-ar fi fost evocată, în urma unei conferinţe de presă a oaspeţilor, în paginile ziarelor. În ce priveşte ICR-ul, suntem absolut hotărâţi să finalizăm în cel mai scurt timp proiectele asupra cărora am căzut de acord, respectiv, susţinerea tipăririi unui atlas lingvistic al graiului din zonă, o antologie comparată a obiceiurilor şi datinilor ,vlasilor" şi o culegere cuprinzătoare de folclor. Acestea au fost ideile cu care cei patru reprezentanţi ai ,vlasilor" au venit la ICR şi ele au fost incluse între urgenţele noastre.

Până aici, totul e cât se poate de simplu, de firesc. Ce am înţeles cu acest