O mamă octogenară, soţie de scriitor (Franz Weyergans), îşi dojeneşte fiul (François Weyergans), scriitor şi el, cineast şi scenarist pe deasupra, intrat într-o prelungită fază de inactivitate literară. îi recomandă să înceteze să mai trimită fax-uri nenumăratelor sale amante şi să facă bine să mai scrie un roman, altminteri lumea va crede că a murit.

Fiul se supune imperativelor materne şi în vara anului 2000 vorbeşte presei despre un roman în care un bărbat în vîrstă de 50 de ani se duce la mama, în casa părintească, unde-şi petrecea vacanţele la maturitate şi, cu intenţia de a scrie un roman, începe să scotocească arhivele familiei. Titlul cărţii este şi el anunţat tot atunci, dar gestaţia romanului apărut la Editura Grasset abia în 2005 a durat de fapt vreo opt ani. Mama a ajuns între timp nonagenară. François Weyergans - care avea la activul său vreo duzină de romane şi două premii literare prestigioase ,Renaudot" şi ,Marele Premiu al Limbii Franceze" - era supus deja unei presiuni a succesului. Şi, într-adevăr, la începutul lunii noiembrie primeşte ,Premiul Goncourt" pentru Trois jours chez ma mčre. în acelaşi timp, ca şi cum ar fi dorit să-şi recompenseze mama şi pentru îndelungata aşteptare a romanului ce-i este dedicat, François Weyergans scoate la lumină din sertar primul său roman, Salomé, rămas nepublicat, scris pe cînd avea 27 de ani şi se îndeletnicea preferenţial cu critica de cinema, regie şi scurt-metraje. încredinţează textul inedit editorului Leo Scheer care îl publică tot în toamna acestui an. în prealabil, Weyergans ajustase şi făcuse ,corecturi interesante" manuscrisului original (pe care Pierre Klossowski îl apreciase încă din 1969 drept ,vertiginos"). însoţit de o prefaţă (în care compară ,descoperirea" după 36 de ani a propriei sale scrieri cu aceea pe care o făcuse Chateaubriand cînd, obligat să părăsească Londra în 1800, l