- Social - nr. 250 / 21 Decembrie, 2005 Traiesc o experienta unica, aceea de pelerin, care-ti poate rasturna stiutele si, da, nestiute dintr-un infinit ce pentru tine si-a deschis portile, avand taria unui cedru si lumina unei stele. Iti faci tu, tie, pregatirea de a intampina evenimentul si, mai ales, de a simti acel ceva ce doar pentru tine se poate intampla, fiind unic si nepretuit. Acum, sunt pelerin in Tara Sfanta, dar unul care nu pleaca a umilinta capul, ci priveste, cauta, desluseste, vine in intampinare, simte si primeste darul harazit de locurile pe unde si palmele si degetele si talpile si genunchii au ascultat lumina. Da, a fost lumina cea care, pogorata in zilele acelea, a adus multa pace in sufletul meu, staruind si-acum cu intelepciunea acelor ceasuri. Pornesc la drum cu avionul, unde deprind a zambi, a spune "salom" (pace) si a privi pe "palma" de geam. Pegasul se ridica plin de copii, adulti, pelerini, ganduri si afaceri, asa cam pana la 11.000 de metri. Norii par a fi din vata si-a se juca de-a ascunselea pe dupa aripile avionului nostru. Nu stam prea mult pe sus si coboram incet scarile cerului, aruncand o ocheada Marii Negre, incepand apoi a deslusi intinderea de galben-maroniu a pamantului turcesc. Totul se vede ca-ntr-un joc in care casuta papusilor are curte, iar soselele sunt serpuitoare ca si apele pe gatul plin de margele al muntelui. Nu zabovim prea mult, caci albastra e Mediterana ce-si "da coate" ca sa ne faca s-o vedem. E o adevarata doamna cu "n" toalete, gata a se asorta c-o pelerina de nori sau conduri cu tocuri de soare. Acum e linistita aproape ca intotdeauna, facandu-si siesta, pe cand pasarea noastra zboara apropiindu-se de mansetele malurilor. Si totusi, ascunsa de aripa, prind in mozaic de Murano totul, urmarind a alege doar clipa in care bagheta sa desluseasca imnurile ce domina, precum valurile dintr-un agat, pamantul d