BCR a facut atit de multi bani din doua motive: pentru ca vom intra in UE sigur, indiferent de anul aderarii, si pentru ca dezvoltarea Romaniei, mai anemica decit a vecinilor nostri, a facut sa avem noi de privatizat ultima gaina cu oua de aur din regiune. Nici unul, nici altul nu reprezinta un motiv de lauda.
In urma cu trei ani, BCR era evaluata la citeva sute de milioane de dolari. Evaluarea s-a dovedit optimista, pentru ca nimeni n-a vrut s-o cumpere. Acum, BCR valoreaza de 7-8 ori mai mult, de data aceasta pe bune. Un singur lucru major s-a schimbat intre timp: integrarea Romaniei in Uniunea Europeana a devenit o certitudine.
Sigur, intre timp economia a devenit mai putin de taraba si mai mult de piata, iar europenii si americanii ne-au fortat sa scumpim drastic impulsul la telefoanele politice de genul: da-i si tu credit lu’ domnu’, ca vine din partea mea. Dincolo de toate acestea, nu este meritul nimanui ca banca ne-a adus atitia bani. Probabil ca vor fi destui care isi vor aroga merite.
Ghid TV pentru depistat ipocrizia. Faptul ca s-au batut atitea banci de renume pentru BCR arata doar cit de importanta este aderarea la UE. Este un certificat ca in economia romaneasca nu vor mai exista derapaje urite si atunci da, incepi sa judeci o piata dupa potentialul sau obiectiv.
Alte tari au reusit sa cistige increderea investitorilor cu mult timp inainte de a avea culoarea verde pentru integrare. E suficient sa ne amintim ca, pe vremea cind noi il aveam pe Vacaroiu drept prim-ministru, ungurii cam terminau de rezolvat cu privatizarea proprietatii de stat.
Paradoxul banilor multi. N-ar trebui sa ne bucuram ca privatizarea BCR este cea mai valoroasa din tot sistemul bancar al Europei Centrale si de Est. Banca a facut atit de multi bani pentru ca este ultima banca de calibrul sau care a mai apartinut statului in
