Despre Harbuzea, se vorbea ca-si nota intr-un carnetel tot ce ziceau deosebit cunoscutii, prietenii si colegii.
Dar ce credea el c-ar fi atat de deosebit, incat sa fie consemnat mai apoi in "Memoriile" sale, impreuna cu numele persoanelor carora le iesea din gura porumbelul, cu data si ora cand columba isi lua zborul spre posteritate si chiar cu lista martorilor care asistau la ceremonial, nu stia nimeni. Nimeni nu-i vazuse carnetelul si cu atat mai putin faimoasele "Memorii" sortite sa fie publicate dupa moartea sa. Nimeni nu-l surprinsese scriind in carnetelul secret una sau alta din replicile mai inteligente ale interlocutorilor. Ce se stia sigur era ca punea intrebari solemne in cele mai nepotrivite momente si ca, de indata ce primea un raspuns, dadea fuga la toaleta. Cand iesea de la toaleta avea aerul radios al omului care tocmai isi facuse datoria fata de istorie. De aceea, nimeni nu stia nici daca graba cu care se repezea Harbuzea la toaleta, in toiul unor conversatii aprinse, pe teme din cele care puteau interesa soarta omenirii, avea legatura cu carnetul pentru "Memorii" sau doar cu prostata.
Pe lumea asta exista tot felul de nebuni. Unii sunt de parere ca numarul scrantitilor e in crestere, numai ca nu se manifesta conventional - nu se considera Mesia sau Napoleon, nu rad in nestire, nu privesc saptamani de-a randul in gol fara sa scoata un cuvant. Au aparut forme noi de ticneala, pe care inca nu le-a studiat nici un psihiatru. Un caz de tampire in masa putea fi constatat la onomasticile lui Harbuzea. In casa plicticosului profesor de istoria feudalismului timpuriu de la Universitate se strangeau, o data pe an, mai toti politicienii, ziaristii si mondenii momentului pregatiti de acasa cu cate o replica, doua privitoare la globalizare, la invazia chineza ori la esecul UE, cugetari si fraze spirituale bune de a figura in insemnarile secrete
