Ideea romanului Cruciada copiilor s-a nascut in urma cu citiva ani, intr-o vara, chiar pe peronul garii din Cluj-Napoca. Plecam atunci spre Bucuresti impreuna cu sora mea, care urma sa primeasca viza de plecare definitiva in Australia. Pe linia alaturata trenului rapid cu care calatoream noi la Bucuresti se gasea un tren special de vacanta, plin de copii, care, dupa toate aparentele, se indrepta spre mare. Privindu-i pe copii, pe profesorii insotitori, pe parintii ramasi pe peron, am avut subit revelatia a ceea ce ar putea sa reprezinte masa mare si galagioasa de copii daca ceva, o idee, o scinteie, o credinta, un joc de-a istoria i-ar determina, printr-un anumit concurs de imprejurari, sa actioneze ca o forta elementara, unica, in care inocenta sa se amestece cu violenta, abjectul cu puritatea, fragilitatea cu puterea si realitatea cu mitul. Titlul cartii mi s-a impus de la sine, insinuindu-se firesc in toate gindurile mele. Din acea clipa, romanul a inceput sa se scrie singur in interiorul meu, crescind cu fiecare clipa, dezvaluindu-se in lumina.
La inceput ideea trenului de vacanta se manifestase doar sub forma unui firicel de izvor, apoi ideea aceasta s-a dezvoltat in mai multe planuri narative, evoluind la dimensiunile inca reduse ale unui piriias, dar, pe masura ce-si aduna afluentii care-i ieseau in cale, devenea un riu pentru ca, in cele din urma, crescind, sa se transforme intr-un fluviu urias, care, asemenea trenului de copii, se indrepta navalnic spre mare. Cind aproape totul a fost conceput in mintea mea, m-am asezat la calculator si am inceput sa redactez cartea. Procesul de creatie s-a extins pe parcursul citorva ani, intreruperile in scris datorindu-se unor conjuncturi de natura exterioara (o plecare de citeva luni in Japonia, redactarea tezei de doctorat si, mai tirziu, o sedere in Australia). Scriind, m-am ingrozit de lungimea la care a
