- Istoric - nr. 251 / 22 Decembrie, 2005 In acel decembrie insangerat, populatia mureseana s-a ridicat la lupta, iesind in strada cu mainile goale in fata tancurilor si mitralierelor, cu forta invincibila a curajului si a netemerii de moarte. Eroismul si spiritul de sacrificiu al luptatorilor pentru libertate si dreptate sociala din decembrie 1989 a fost confruntat cu cel mai odios si tiranic regim cunoscut in istoria romanilor, si caruia i-a sunat ceasul la ora 12.00, in 22 decembrie 1989. Sa ne reamintim de eroii si martirii mureseni cazuti in Revolutia din decembrie 1989: In 16 decembrie 1989, locuitorii unuia dintre cele mai frumoase si prospere orase din tara, TIMISOARA, satui de aberatiile ceausisto-comuniste, isi iau inima-n dinti, ies in strada si incep demolarea regimului tiranic impus de clica socialista. Timp de cinci zile, acesti bravi eroi au dus cea mai grea lupta. In timp ce comunistii au pus in miscare tot arsenalul lor militar (securitate, militie, armata, garzi patriotice inarmate), timisorenii nu au avut alaturi de ei decat increderea in Divinitate, speranta si frica. Da, frica de nedreptate si ca, daca se vor opri din lupta, lasitatea comunista ii va extermina. Coplesiti, descurajati si aproape epuizati, acestia, in ziua de 20 decembrie 1989, primesc mult asteptata veste ca Lugojul, un alt oras de suflet al Timisului, a iesit in strada. S-a renascut speranta. In aceeasi zi, revolutionarii declara Timisoara primul oras liber si indeamna toata Romania sa-i urmeze. Rugile le sunt ascultate, iar Dumnezeu transforma iarna in primavara. A doua zi, 21 decembrie, inca de la primele ore ale diminetii, in Targu-Mures, muncitorii de la Imatex si Metalotehnica (cinste lor!), declara adeziune fata de revolutia Timisoarei. Astfel, iesisera in strada TARGUMURESENII. E de laudat acest fapt. Sa nu uitam ca cele mai auzite slogane in timpul revolutiei muresene