In ultimii ani, Mihai Tatulici s-a specializat in spectacole lacrimogene, un fel de telenovele live, in care aduna bani pentru altii. Dar asta ii aduce si lui cistiguri apreciabile. Talentul lui indiscutabil este sa faca suferinta rentabila.

Nu exista cataclism prea mare pentru pofta de munca a lui Mihai Tatulici. Orice nenorocire face din el un animator de dezastre. O inundatie e mana cereasca, iese pe post cu vocea lui plingareata si filosofia sa de utecist imbatrinit in rele si stoarce bani.

Un cutremur si un tsunami, legate, chiar daca, din nefericire pentru el, nu se intimpla la noi, devin un bun prilej de a face editii speciale si teledoane. Tatulici isi freaca miinile si asteapta necazul. Cu cit nenorocirea e mai grava, cu atit expunerea sa mediatica e mai mare. Cind nu vine un necaz serios, sarmanul om e pus sa improvizeze altceva ca sa-si scoata banul.

Spectacolul din seara zilei de marti, de la Ateneul Roman, produs pentru Realitatea TV, mi-a adus aminte de desantatul festival Cintarea Romaniei. Daca nu ar fi avut loc Revolutia din 1989, sint sigur ca Mihai Tatulici ar fi fost deja in pozitia in care ar fi realizat el insusi festivitatea finala a Cintarii Romaniei - 2005.

Vreau sa spun ca, daca nu se schimba nimic, lucrurile ar fi fost, in ceea ce-l priveste pe Tatulici, la fel de neschimbate ca acum, cind credem ca s-a mai schimbat ceva! El e un supravietuitor, stie cum sa procedeze indiferent ca saruta mina lui Nicu Ceausescu sau a lui Liviu Luca de la Petromservice.

Ii este egal daca lauda realizarile socialismului multilateral dezvoltat sau sistemul piramidal caritas si pe Ion Stoica, patronul lui. E un profesionist. Bani sa iasa! Si ies, uneori, chiar de opt ori mai mult.

La Cintarea Romaniei (si la spectacolul de marti al lui Tatulici) era nociva confuzia valorilor. Stateau pe acel