Pe 9 si 10 decembrie a avut loc Conferinta Catedrei de Teoria Literaturii a Facultatii de Litere din Bucuresti. Ideea care sta la originea initiativei este, dupa cum spunea profesorul Mircea Martin la conferinta de anul trecut, aceea de a reflecta asupra trecutului, prezentului si viitorului acestei discipline in Romania si, dupa o intilnire ce punea in discutie in chip diacronic teoria literaturii, a venit rindul prezentului. Astfel, sesiunile s-au desfasurat sub titlurile „Locul si rolul teoriei literare in cimpul disciplinelor umaniste“ si „Didactica teoriei literare“.
Daca precedenta conferinta a provocat o polemica intre Mircea Martin si Sorin Alexandrescu (vezi interviurile din Suplimentul de cultura, nr. 26/2005 si Observator cultural, nr. 276/2005), pe tema traditiei teoriei literare la noi (Tudor Vianu si Adrian Marino versus „profesorii nuli din anii ’50“), in acest an atentia a fost atrasa de conferintele sustinute de cunoscutul teoretician al lecturii Wolfgang Iser, caruia i s-a acordat si titlul de doctor honoris causa al Universitatii Bucuresti.
Acesta a incercat, in prelegerile sustinute in cele doua zile, sa gaseasca locul teoriei in perspectiva pe care si-o asuma de mai multi ani, cea a unei antropologii literare, definita de el in termenii unei explorari a potentialitatilor constiintei omenesti prin observarea reactiilor si provocarilor care vin din partea literaturii. In acest sens, teoriile de pina acum ar fi de trei feluri: arhitecturale, operationale si revizioniste, iar ceea ce le defineste pe toate din punctul antropologic de vedere al lui Iser ar fi reducerea artei, adica a ceea ce nu poate fi definit, la niste concepte pe care mintea omului le poate intelege si deci tolera.
Dupa cum spunea un participant, atunci cind apare o discutie de genul „locul si rolul“, inseamna ca ceva nu este in ordine, ca exista o c
