Astazi se comemoreaza 49 de ani de la moartea poetului Nicolae Labis, in urma unui „stupid“ accident de tramvai. Cea mai mare parte dintre literati considera ca poetul legendar, asemuit cu Arthur Rimbaud, a fost victima universului concentrationar in care a trait, a regimului dejist, a politiei politice infiintate cu opt ani inainte de moartea lui Labis. Nici pâna in prezent nu s-a dorit descoperirea cercului de suspecti, a companionilor Mariei Polevoi - balerina-solista la ansamblul Ministerului Afacerilor Interne, din acea noapte fatidica. Sunt si „scriitori“ care il acuza pe poetul Labis ca a fost comunist. Acesta era doar un simplu membru al Uniunii Tineretului Muncitor (UTM), exclus din organizatie, reprimit si santajat. Filosoful mistic Petre Tutea, inainte de a muri, spunea ca, pe vremea aceea, tinerii aveau optiuni politice de stânga, intrucât erau total dezinformati. Apoi, a marturisit: „Pâna la vârsta de 30 de ani, am practicat un marxism imbecil“. Nicolae Labis s-a nascut in satul Malini din judetul Suceava la 2 decembrie 1935. Dupa absolvirea scolii primare din satul natal, a urmat studiile liceale la Falticeni si la Iasi. Compunea poezii si povesti inca din copilarie. A debutat publicistic la nici 15 ani, in ziarul „Zori Noi“ din Suceava (1950). A publicat poezii in revista „Viata Româneasca“ (1951). Dupa absolvirea cursurilor Scolii de Literatura „M. Eminescu“ din Bucuresti (1952-1954), a ocupat functia de redactor la „Contemporanul“, apoi la „Gazeta literara”. In 1954 a frecventat timp de un semestru Facultatea de Filologie din Bucuresti. Volumul de debut, „Primele iubiri“ (1956), este singurul tiparit in timpul vietii. „Lupta cu inertia“ a aparut postum, in 1958. Nicolae Labis, poetul devenit legenda, a murit pe 22 decembrie 1956, la ora 2.00 noaptea, nu inainte de a dicta, de pe patul mortii, ultima sa poezie, „Pasarea cu clont de rubin“. Labis a fos