Ioana PARVULESCU
In intimitatea secolului 19
Editura Humanitas, Bucuresti,
2005, 346 p.
In lumea noastra recenta, a literatilor de scoala noua, incursiunile in epoci mai indepartate sint din ce in ce mai rare sau, daca ele se mai produc totusi, se aseamana mai degraba cu un voiaj de placere, in vederea caruia asezi in bagaje numai strictul necesar, decit cu o excursie adevarata ce presupune ascensiuni primejdioase si instrumente de orientare si de investigare adecvate. Fervoarea actualitatii, incremenirea in proiectele unui prezent care se dispenseaza adesea de cunoasterea trecutului, banuiala ca istoria literara ar fi cazut in desuetudine si suspiciunea fata de asa-numitul academism resimtit ca invechit si prea scrobit bruiaza nu de putine ori discursul comentatorilor si eseistilor mai noi. In viziunea acestora, trecutul conteaza doar ca fictiune si doar in masura in care anunta si legitimeaza marote ale prezentului.
Intr-un asemenea context, cartile Ioanei Parvulescu se infatiseaza ca o incercare de repunere in drepturi a demersului istorico-literar intreprins cu probitate, ca o pledoarie pentru revizitarea trecutului. Intoarcere in Bucurestiul interbelic si In intimitatea secolului 19 sint volume de care aveam nevoie. La originea lor stau nostalgii si ambitii de arheolog. Ioana Parvulescu viziteaza cu asiduitate vremurile apuse, statia de plecare fiind biblioteca, documentul disecat cu minutiozitate, colectiile vechi de periodice, a caror frecventare echivaleaza pentru cercetatoarea noastra cu o aventura. Premisele documentare inatacabile, impreuna cu pasiunea, entuziasmul si scriitura supla, lejera, sint calitatile de capatii ale cartilor Ioanei Parvulescu. Si e firesc ca aproape fiecare carte a autoarei – bunaoara volumul din urma, In intimitatea secolului 19 – sa fie considerata, la aparitie, un eveniment. Numai ca o
