La un an de la lansarea colectiei „Ego. Proza“, Editura Polirom isi diversifica oferta prin relansarea brand-ului Cartea Romaneasca. Sigur, vorbim despre doua edituri, dar, de fapt, „Ego. Proza“ si Cartea Romaneasca sint doua imagini care provin din aceeasi sursa: Polirom.
De ce Cartea Romaneasca? Pentru ca aici e vorba despre traditional si national (Cartea Romaneasca fiind cea mai respectabila editura de literatura romana), doua valori ignorate de „Ego.Proza“ – colectie axata, dimpotriva, pe nou, socant si cosmopolit –, doua valori insa valide, pe care Polirom-ul nu vrea sa le abandoneze.
Asa dupa cum postul Acasa are alt public decit PRO TV – dar imaginile lor se completeaza, structural, „gindirea libera“ a ultimului opunindu-se „iubirii cazaniere“ a primului, „Ego.Proza“ si Cartea Romaneasca propun, la rindu-le, doua ilustrari diferite, dar complementare ale ideii de literatura.
- Romanul
Aceste prime remarce vizeaza mai intii romanul: romanele C.R. sint mai sobre, mai fidele (fata de Literatura) decit cele de la „Ego. Proza“, lansarea lor a fost mult mai putin agresiva decit a primilor sapte „ego.prozatori“ din vara lui 2004 – e clar ca publicul-tinta, in cele doua cazuri, e diferit. Daca Ionut Chiva, Dragos Bucurenci si Ioana Baetica, de pilda, sint dansatori de club, Florina Ilis si Florin Toma apar ca dansatori de salon – alegerea ii apartine publicului, liber in definitiv sa se binedispuna si intr-o parte, si-n cealalta. In ambele tabere pindesc pericole: al zgomotului inconsistent in prima si al vetustetii in cea de-a doua. Dar Cartea Romaneasca nu inseamna numai roman. Ponderea comercialului fiind aici mai mica, editorii au conceput doua serii suplimentare pentru a difuza doua genuri literare mai putin vandabile: eseul si poezia.
- Eseul
Eseurile n-au lansat deocamdata nume noi, probabil pentru ca, in ceea