Săptămîna trecută am primit cadou o brichetă. Are capul lui Moş Crăciun, iar corpul este în formă de brad. Ca să o aprinzi, trebuie să apeşi pe moţul căciulii lui Moş Crăciun, iar după ce se aprinde, pe brăduţul-corp apar alternativ mici luminiţe care dau impresia globurilor diferit colorate din brad. Ieri am văzut un panou publicitar mare al firmei Connex. Pe el scria aşa: "Noi lucrăm pentru Moş Crăciun!" şi urmau nişte reduceri de preţuri. Luate lucrurile cum apar, ar însemna că firma Connex este angajată de Moş Crăciun. Firma este doar un intermediar. Tot zilele trecute am văzut pe Calea Dorobanţi un mic magazin, modest şi cam prăfuit, cu lucruri de îmbrăcăminte. În vitrină, două rochii Moş Crăciun erau expuse. Una, doar cu bretele, era roşu aprins, evident, şi, la poale, era tivită cu o blăniţă albă, artificială. Lîngă ea, o altă rochie, mai puţin minimalistă, tot roşie şi cu un model obişnuit. Am înţeles că femeilor li se recomandă să se îmbrace ŕ la Moş Crăciun şi deja am văzut la Focus Observator că ideea a fost preluată, ştiristele apărînd în crăciuniţe, în grup, un mic grup de crăciuniţe vesele nevoie mare. În magazinul "sătesc" din Buşteni, împărţit haotic în spaţii comerciale ticsite cu mărfuri urîte, relicvă a magazinului voit modern dinainte de 1990, la intrare se află un Moş Crăciun, alimentat electric sau cu baterii, de mărimea lui Adrian Minune. O marionetă, prost confecţionată, îmbrăcată într-un costum tradiţional, dintr-o mătase lucioasă, roşie, de calitate îndoielnică. Doar un copil mic nu ar putea sesiza kitsch-ul. Din viscerele acestui Moş Crăciun se auzea melodia clasică, iar el, Moş Crăciun, se mişca ca un copil autist, cu cadenţa unui paraplegic. Şi totuşi, uimiţi, încîntaţi, vrăjiţi, copiii care intrau se opreau în faţa lui. Pe Moş Crăciun, scris pe un cartonaş, era preţul "Peste trei milioane de lei vechi". Aud că asemenea Moşi Crăciun se af