Daniela si Costinel Radu sunt probabil cei mai saraci copii din Ciocanesti, comuna Diosti. Parasiti de tata de la o vârsta frageda, copiii au fost nevoiti sa accepte adapostul unui strain, prieten al mamei, in casa caruia locuiesc de trei ani. Viata nu le-a devenit insa mai usoara. Mai mult decât atât, dorul de Mos Craciun ii chinuieste de prea multa vreme. Ar vrea sa vina macar o data, chiar si fara daruri. Au program strict: se trezesc dis-de-dimineata, pe zi ce trece mai nerabdatori. Cu ochii cârpiti de somn, in doi timpi si trei miscari dau gata o cana de ceai de musetel. Cât le pune Nicoleta hainutele in lumina chioara a lumânarii, spun poezia, amândoi deodata. Apoi, tinându-se strâns de mâna, o iau spre scoala in pas saltat. In fiecare zi mai emotionati. Cu ochii cautând in toate partile, pe toate ulitele: daca apare Mosul mai devreme? A venit doar o data, când erau mici Nu l-au vazut niciodata pe Mos Craciun. A venit o data, când erau mai mici, nu mai tin minte când. Era noapte, dormeau. Dimineata, când s-au trezit si au vazut portocalele pe masa, mami le-a spus ca Mos Craciun le adusese. Cica intrase tiptil, sa nu-l vada nimeni si le lasase acolo. Si mai spusese mami ca Mosul venea numai la copiii cuminti. Tocmai asa fusesera ei, dar nu se asteptau sa afle batrânul chiar toate secretele lor! Au cotrobait de dimineata pâna seara, in toate cotloanele casei si chiar in spate, la gaini, doar-doar l-or gasi pe Mos. Nu ca ar mai fi vrut ceva. Si Daniela, si Costinel erau foarte multumiti de cadou. Doar ca voiau sa-l vada si ei, sa-i multumesaca pentru cadou, sa-i spuna poeziile pe care le invatasera, sa mai stea de vorba. Pentru ca asa auzisera la gradinita: Mos Craciun e prietenul cel mai bun al copiilor, lui poti sa-i spui orice si poti sa-i ceri orice - sigur iti va indeplini dorintele! Mos Craciun a saracit! Se innoptase de-a binelea când au adormit cu lacrimil