Dintre toate personajele posibile ale tradiţiei, Moş Crăciun este cu siguranţă cel mai modern. Sigur, beneficiază de la bun început de un statut privilegiat şi faptul că e moş - singurul dezavantaj într-o epocă fascinată de tinereţe - este surmontat uşor prin transformarea bărbii într-un accesoriu de culoare. Sau într-un fetiş spiritual. În rest, Moş Crăciun şi-ar găsi fără probleme, în orice firmă care se respectă, un post de vicepreşedinte care ar avea ca sarcină coordonarea departamentelor marketing, vînzări şi promovare. E o poziţie extrem de pretenţioasă într-o companie. Presupune multă imaginaţie şi determinare, două calităţi care se găsesc rareori la aceeaşi persoană. Dar dacă este să vedem rezultatele, trebuie să recunoaştem că Moş Crăciun are aceste calităţi. Imaginaţie, pentru că în fiecare an firmele care împodobesc oraşele euro-atlantice, sud-americane sau australiene, dau probe după probe în ceea ce priveşte iluminatul public şi privat. Mai mult, rondolele, ghirlandele, brăduţii, paietele, globurile sau ce-or mai fi ele au devenit reperul a ceea ce înseamnă lumini şi sărbătoare în oraşele noastre. Imaginaţie, şi pentru că darurile lui Moş Crăciun înseamnă oferte de shopping tot mai variate, mai colorate, iar agentul în sine, adică "moşul", are metamorfoze tot atît de variate ca şi păpuşa Barbie. E ba un Moş sportiv, ba unul elevat, ba e Crăciuniţă Playboy, ba un Moş tradiţional, ba pe bicicletă, ba pe placa de serf... Toate aceste avataruri presupun imaginaţie, alegerea unui public-ţintă, stabilirea de obiective strategice şi, în final, vînzări conform cifrei de afaceri prestabilite. Problema este dacă, pentru o companie modernă, eficientă şi cu un departament de resurse umane bine dezvoltat, care analizează la sînge performanţele celor ce lucreză pentru binele corporatist, un angajat care lucrează doar cu ocazia acestui eveniment merită ţinut. Răspunsul