- Editorial - nr. 252 / 23 Decembrie, 2005 Vor fi, oare, in afara granitelor tarii noastre, intre 6.000.0009.000.000 de romani, cum sustine Sandu Timoc intr-una din cartile sale, sau chiar intre 9.000.000 si 12.000.000 de romani, precis este greu de spus. Cert este ca acelor multi confrati din jurul Romaniei, "aceasta tara inconjurata de romani", cum se exprima savantul Nicolae Iorga, risipiti de pe Valea Timocului, din Serbia, pana in muntii Pindului, in Grecia, din Basarabia pana in Ungaria, din Ucraina pana in Bulgaria, li se alatura cei purtati de destin din Federatia Rusa pana in Spania (care a "absorbit", numai in ultimii ani, intre 500.000-1.000.000 de suflete), din Germania pana in fostele republici asiatice, din nordul Bucovinei pana in America, Australia si Canada. Radacina neamului romanesc s-a prasit pretutindeni, o stie oricine, pe meleaguri straine. Lupta pentru existenta, uneori pacatoasele motive politice, nazuinta si fuga dupa un trai mai bun, toate au facut ca santinelele Europei, de aici de la Portile Rasaritului, urmasii daco-romanilor, sa se raspandeasca in intreaga lume. Cararile si drumurile pe care s-au indreptat spre tari din inima Europei si din cele patru zari, sunt diverse! Urmarile la fel. Unii dintre cei plecati s-au pierdut in colbul vremurilor unor tari straine, altii au devenit personalitati respectabile si recunoscute in tarile lor de adoptie. Unii si-au uitat obarsia radacinilor ivirii lor in lume, aflate aici, in vatra ocrotita de Carpati, altii au tinut la amintirea locului nasterii lor prin pastrarea identitatii, a limbii, a datinilor si a traditiilor unui neam. Au imprumutat si au adoptat o realitate straina, departe de spiritul si de trairea fiintei neamului nostru, dar ei si urmasii lor au tinut si tin la o mandrie a provenientei initiale, a acelei intelegeri nationaliste in sensul luminat, traditional, valabil si unanim acce