convorbire cu Arhiepiscopul Chrysostomos de Etna, California Înalt Prea Sfinţia Voastră, obligaţia noastră - atît a clericilor, cît şi a artiştilor sau arhitecţilor - este să păstrăm şi să "înălţăm", actualizîndu-i permanenţa, sensul simbolic al lăcaşurilor contemporane de cult, precum şi să căutăm cele mai bune soluţii pentru problemele puse de această obligaţie. Mi-aduc aminte în discuţia noastră de întrebarea lui Radu Drăgan, dacă nu cumva hologramele ar putea fi nişte icoane mai valoroase decît picturile, mozaicurile, frescele sau folia de aur, în primul şi în primul rînd graţie calităţii lor de a "străvedea", într-un sens dematerializat, precum şi mulţumită naturii lor "mercuriale", ca purtători care ne transportă de la materie la Logos prin mijlocirea luminii. Poate vă amintiţi argumentul meu: noi, ortodocşii, sîntem "în aşteptare" şi aparţinem astfel unei religii optimiste, cu faţa spre viitor; a doua venire se poate petrece în oricare clipă. Avem o Mireasă (Biserica) împodobită cu o garderobă splendidă, moştenită (Tradiţia), mireasă care totodată să fie conştientă că trebuie să facă tot ceea ce-i stă în putere, în aşa fel încît, folosind acea comoară şi toate noutăţile care sînt la dispoziţia ei, să fie pregătită pentru sosirea Mirelui. Iertaţi-mi analogia săracă, dar cred că ne oferă un sens corect asupra îndatoririi noastre. Trebuie să avem grijă de trecutul preţios, dar în acelaşi timp, lucru la fel de important, trebuie să fim pregătiţi pentru viitorul sfîrşit teleologic (adică fericit) al celei de-a doua întoarceri, în vederea căreia totul este o "repetiţie generală". Arhiepiscopul Chrysostomos de Etna: De aceea sînt într-atît de captivat de ideea dumitale de retrofuturism. Eu sînt tradiţionalist, prin firea mea. Dar tradiţionalismul (cu excepţia chestiunilor de dogmă) nu trebuie să fie un standard fix, în expresia şi în forma sa. Este imuabil numai în c