Anul 2005 se incheie cu un cadou facut romanilor: dupa saizeci de ani de asteptare au venit, in sfarsit, americanii.
Acordul de acces privind amplasarea facilitatilor militare americane pe teritoriul Romaniei a fost semnat marti, 6 decembrie 2005, de catre secretarul de stat al Sua, Condoleezza Rice, si ministrul de externe, Mihai Razvan Ungureanu. Romania devine astfel o piesa semnificativa in angrenajul Nato, bazele amplasate pe teritoriul ei capatand o importanta majora in controlul cailor de acces inspre (si dinspre) Orientul Mijlociu, Asia Centrala si Estul Europei, zone unde acum se joaca interesele economice, militare si politice ale secolului abia inceput. Acordul inseamna o recunoastere a valorii geo-strategice a Romaniei, ce capata - prin prezenta militara americana - certitudinea stabilitatii si un plus de siguranta in raporturile cu vecinii. Instalarea bazelor militare americane (chiar daca ele nu au dimensiunile celor din Vest, din timpul Razboiului Rece) este si un semnal pentru clubul investitorilor straini, in special americani, care - pana acum - nu s-au prea grabit sa vina pe plaiurile mioritice. Un flux investitional previzibil masiv (pentru ca bazele, mici si flexibile, nu vor aduce avantaje economice imediate) va deschide calea spre atingerea prosperitatii pe care romanii o tintesc de atata timp.
Prosperitatea nu vine insa de la sine. Nimeni nu va umple, pur si simplu, camarile romanilor. Intr-o economie concurentiala si intr-o societate libera nimic nu vine pe gratis. Angajarea ferma in structurile Nato si, mai ales, prezenta trupelor americane pe teritoriul Romaniei vor atrage, aproape inevitabil, riscul atacurilor teroriste, replicile fundamentalistilor ce au astfel pretextul deschiderii unui nou "front" in Europa. Organizatiile specializate ale statului vor trebui sa-si dubleze atentia, pentru a preintampina posibilele actiun
