Pentru multi romani, "sechestrati" in buncarele de beton ale oraselor, singura legatura cu tara lor este televiziunea si presa.
Se multumesc cu ce "se da" la telejurnal, se consoleaza cu titlurile din ziare. Dar nici la televiziune, nici in ziare, nu exista, decat rar si tendentios, scene din Romania reala. La loc de frunte: crimele, spargerile, inundatiile si gripa aviara. Cu cat sunt mai multe televiziuni si jurnale, cu atat contactul lor cu "formatul" realitatii este mai piezis, mai deformat. Spun aceasta pentru ca sunt unul dintre acei ziaristi fericiti care au ocazia sa calatoreasca, aproape saptamanal, dintr-un capat in altul al tarii. Acolo, pe teren, mergand la pas prin lumea reala, nici vorba sa gasesti ceea ce vezi toata ziua la televizor. Pe micile ecrane, Romania este un taram al tenebrelor, un univers al prostiei, hotiei, crimei si perversiunii. Interesate doar de rating si de aplicarea unor retete de import, sub pretextul alinierii la gustul occidental, televiziunile promoveaza, cu o nonsalanta de betiv inrait, o societate alienata, fara Dumnezeu si fara busola. "Ma uit pe ecran la Romania mea", imi scria prietenul Traian Trausan din Munchen, abonat la 15 canale Tv romanesti, "si vad cum creste un vrej de fasole otravitoare, ce altereaza bunul simt, traditia, bunatatea si credinta romanilor. Vad anormalul pe post de normal, ploaia cazand de jos in sus, bestiarul Infernului, apocalipsa... locala din viata unor nefericiti. Oare unde a disparut Romania normala, frumoasa, profunda si cinstita?".
N-a disparut! Aceasta Romanie exista, dar ea trebuie sa fie vazuta. Cercetata la fata locului. Ea se afla la Hateg si Carei, la Simleu si Medgidia, la Slobozia si Botosani, la Herculane si Vaslui, se afla oriunde, diferita total de Romania mass-mediei romanesti. Sigur, nu e vorba de o tara ideala, ajunsa pe culmile bogatiei, dar este o tara care inc
