Casa noastra. Dragi cititori ai revistei "Formula As", . Cu toate ca anul acesta ajutoarele dvs. s-au inmultit ca painea si vinul din Evanghelii, pornind in mii de directii, la mii de copii orfani si saraci, la mii de batrani parasiti si bolnavi, la mii si mii de oameni nefericiti, care si-au pus nade...
Casa noastra
Dragi cititori ai revistei "Formula As",
Cu toate ca anul acesta ajutoarele dvs. s-au inmultit ca painea si vinul din Evanghelii, pornind in mii de directii, la mii de copii orfani si saraci, la mii de batrani parasiti si bolnavi, la mii si mii de oameni nefericiti, care si-au pus nadejdea in milostenia dvs., eu vreau, totusi, sa va multumesc, in mod special, pentru faptul ca anul trecut am izbutit sa ridicam, impreuna, O Casa. Casa sinistratilor din comuna Ionel, inaltata pe-ncetul dar trainic, de la talpa la acoperis. Familia aceea cu zece copii - tatal George si mama, Floarea - rastigniti ca niste martiri in noroaiele revarsate dupa potop, au acuma o casa si, mai presus, un rost omenesc. Un loc din care parintii sa plece la munca si copiii la scoala, o casa calda in care sa se intoarca, pentru a sta toti doisprezece la masa, avandu-l alaturi si pe Isus. De-a lungul anului care tocmai s-a incheiat, am ridicat impreuna biserici si manastiri, am sapat fantani, am cumparat vaci si capre, am dat ajutoare de saracie (ridicand usor lespedea care transforma uneori viata in mormant), am oferit ajutor de scolarizare (implinindu-le unor copii lipsiti de speranta, visul de-a invata). Multe, foarte multe faceri de bine, pentru care sunt sigura ca simtiti deja rasplata cereasca. Dar casa de la Ionel este cu mult mai mult. Prin ea am zidit o Durata. Am facut un bine ce va supravietui generatii intregi, un bine lasat mostenire pe linie de familie. In orice clipa, multi ani de acum inainte, intre peretii casei de la Ionel, cineva, un tata,
