De teama sa nu ranim sentimente sau de "judecata istoriei", ne scriem manualele de istorie cu precautie. Revolutia din Decembrie 1989 a fost standardizata. Cartile scolare o consemneaza insiruind evenimente, cronologic. Copiii nostri afla mai mult de-acasa sau din vecini pareri despre ce s-a petrecut in Decembrie ’89, pentru ca manualele scolare nu pot sa faca ceea ce insisi cercetatorii istorici n-au reusit. Manualele de Istorie aparute in anul 2000 au reprezentat un pas inainte pentru invatamantul inchinat jumatate de secol tiparului comunist. Noile carti scolare au tratat diferit acelasi eveniment - Decembrie ’89 si au ramas an de an in urma cercetarilor recente.

Pe vremea cand regimul comunist cadea in Romania, liceenii de azi nu stiau nici sa citeasca, nici sa inteleaga semnificatia "revolutiei". Pentru cine nu a fost martor al acelor zile, manifestatiile televizate din Piata Universitatii sau primele proteste de la Timisoara intra in categoria "istoriei" alaturi de Adunarea de la Islaz sau Marea Unire de la Alba-Iulia.

Daca inainte de ’89, elevii si profesorii studiau Istoria pe un manual unic, 10 ani mai tarziu, o data cu "reforma lui Marga", clasele IX-XII au primit o programa de Istorie schimbata, laolalta cu manuale alternative.

TREI TIPURI. In prezent, pe piata exista patru manuale de Istorie de clasa a XII-a. Cu exceptia celor sapte randuri despre Revolutie din manualul Editurii RAO, cartile de scoala, publicate in 2000 sau reeditate in 2004, dedica doua, trei sau cinci pagini evenimentelor din decembrie ’89. Laura Capita, cercetator principal la Institutul de Stiinte ale Educatiei, sustine ca in manualele alternative de Istorie exista trei unghiuri de analiza: descriptiv neutra, conservatoare si foarte critica.

De exemplu, din patru manuale, profesorii de liceu pot sa aleaga intre doua variante nepartinitoare, o a tre