Pentru un tanc de gradinita raspunsul este evident: Mos Craciun este batranul imbracat in rosu, care stie cu precizie cat de cuminte ai fost si-ti aduce daruri pe masura. Pentru pustanii mai maricei, sunt parintii care le strecoara, in fiecare an, daruri sub brad.
Pentru copiii de amarati peste care au dat inundatiile nu mai exista Mos care sa coboare pe horn. Nu mai au horn, nici acoperis. Daca minunile se intampla, vor primi si ei, candva, o casa.
Celor mari, Mosul li se infatiseaza in alte si alte chipuri. Pentru pensionarul care traieste de azi pe maine e o zi de iarna insorita, in care nu e nevoit sa dea drumul la gaze pentru a se incalzi in apartamentul debransat de la reteaua de termoficare.
Ori clipa in care gaseste la piata, aruncat intr-un colt, un brad. Nu conteaza ca e a treia zi de Craciun, pomul nu costa nimic.
La maharul din lumea afacerilor, Mos Craciun vine imbracat cu costum de firma, nu in sanie, ci gonind intr-o limuzina de lux. Si nu-si permite sa-i treaca pragul fara cadouri costisitoare. Pentru multimiliardarul omniprezent la stiri, Mosul e chiar Romania, care „ii tot face daruri, de 15 ani incoace".
Mai exista un Mos de celuloid, cu mii de fete care se perinda pe micul ecran. Pentru soldatul roman din Afganistan, are camera de filmat, lucreaza la un post privat de televiziune si-i transmite imagini cu cei de-acasa.
Mai sunt si cei pentru care Mos Craciun nu mai are nici un fel de chip, fiindca in noaptea de 24 decembrie si-au scos ochii cu petarde. Un Mos cu aere de pedagog ni-i mai arata noua, celorlalti, la jurnale, pentru a ne deschide ochii.
Nu ne plac imaginile astea, am prefera sa vedem doar beteala, globuri si artificii, sa ne gadile urechile clinchetul de zurgalai si acordurile colindelor. Televiziunile se conformeaza, livrand prompt filme, concerte, emis
